luni, 24 septembrie 2012

Creația și durerea ei

Ce să fac eu oare?
   Ce să faci tu oare?
      Oare semănăm mirare?
         Doamne, unde ești Tu oare,
           Să ne spui de ce ne doare?
             Și de-ar fi să fim în adunare,
               Tot ar fi asemănare
                  Fiindcă suntem o creație mare,
                     Slavă Ție, Doamne!


20.09.2012 - 12.28
Natură cu miresme de dragoste
20.09.2012 - 12.18

Și au ajuns și acolo unde se împreună ram cu ram, 
Desișul își așterne povestea cu un infinit de frunze arămii, 
Iar cei doi sunt ocrotiți de întreaga natură.

Cântul păsărelelor nu-i lasă nicidecum 
Să adoarmă în neștire, 
Ci le mângâie auzul cu un imn domnesc. 


Însă ei, fugari din fire, 
Se aruncară deodată 
În vâltoarea pietruită cu flori de salcâm. 


Cum natura e firească și născută din iubire, 
Se alintă și ea în dansul tinerilor îndrăgostiți, 
Devenind un tot creat de Mâna divină.