sâmbătă, 19 aprilie 2014

Pocăință

Scăldat-am păcatele în adâncul iadului
Și mai aprig s-au aprins,
Scânteie de virtuți se depărtau șiroaie,
Candela de bunătate pâlpâind a suferință,
Unde ești Tu, Doamne, să mă lepezi de păcate?
Spală-mi fruntea schimonosită în amare tânguieli,
Căci a venit și Ziua Sfintei Tale Învieri.
Fie-ți milă și de-a mea râvnită mântuire
Și mă curăță de nedreptate.
Doamne, fă-mă vrednic de al Tău Scump Cin,
Și mă scutură iar de aceleași haine prăfuite de păcate.
Dă-mi să beau din Dulcea Puritate ca să nu însetez pe veci
Și nu privi la al meu pahar de venin ce ți-am dăruit necontenit,
Umple-mi inima cu al Tău Dar și deschide a ei umilă fereastră
Spre izvoare limpezi de senin duhovnicesc.

Iartă-mă a mia oară, căci știu că voi greși ca întâia oară,
Ia-mă Tu de mână și mă învăluie cu iubire părintească,
Și cu dor eu mă voi aduna în fărâme de păcate,
Să-ți aduc prinos și laude căci azi sunt fiica Ta!

(17 aprilie 2014, 22:20)

duminică, 6 aprilie 2014

Poveste târzie

Nici cerul n-a zâmbit la întristarea cocorilor,
Nici ploaia ce revărsa tolba picurilor,
Nici bruma ochilor flămânzi n-a lăcrimat,
Când tu adesea ai plecat.

Ai plecat și bunăoară,
Fiindcă ai uitat cum am dansat întâia oară.
Te-ai prefăcut într-un mic albatros
Ce nu știa trăi un vis maiestos.

Te-ai adâncit în amurgul durerii
Pentru că nu-ți era dragă a mea mângâiere
Ori poate ai crezut că pot uita
Când tu mi-ai dăruit paloarea ta!
 











   Azi, deunăzi privesc înspre geam
Și văd furtuna într-un amalgam,
Furtuna gândurilor ce vestește
Că tu ești o parte din poveste.

O poveste ce grăiește
Și zâmbește copilărește
Că există și salcâmi
Ce știu a mirosi tineri iubiri.

(6 aprilie 2014, 18:28)