Creația și durerea ei

Ce să fac eu oare?
   Ce să faci tu oare?
      Oare semănăm mirare?
         Doamne, unde ești Tu oare,
           Să ne spui de ce ne doare?
             Și de-ar fi să fim în adunare,
               Tot ar fi asemănare
                  Fiindcă suntem o creație mare,
                     Slavă Ție, Doamne!


20.09.2012 - 12.28

Natură cu miresme de dragoste
20.09.2012 - 12.18

Și au ajuns și acolo unde se împreună ram cu ram, 
Desișul își așterne povestea cu un infinit de frunze arămii, 
Iar cei doi sunt ocrotiți de întreaga natură.

Cântul păsărelelor nu-i lasă nicidecum 
Să adoarmă în neștire, 
Ci le mângâie auzul cu un imn domnesc. 

Însă ei, fugari din fire, 

Se aruncară deodată 

În vâltoarea pietruită cu flori de salcâm. 

Cum natura e firească și născută din iubire, 

Se alintă și ea în dansul tinerilor îndrăgostiți, 

Devenind un tot creat de Mâna divină.

Pace lăuntrică

Tainic mă învăluie pacea din biserică, 

Liniștea îngerilor se aude în glas șoptit,

Iar Hristos mă privește.

Eu sunt mică, neînsemnată,

Însă El e Atotputernic 

Și mă acoperă cu dragostea Lui nemăsurată.

Încerc să sorb spre veșnicie 

Aceste clipe serafice,

Dar păcatele-mi mari le înăbușă treptat.

Curând va veni și clipa

Când mă va arunca din nou

În neantul iadului de zi cu zi....

23 august 2012- 19: 55

MÂNGÂIERI DE PLOAIE
(12.08.2012, 23:45)

Mi-aș dori să fiu ploaia caldă de vară, 
Să ating umerii omenirii 
Să-i dau de înțeles prin mângâiere 
Că totul e bine. 

Și-aș vrea să mă strecor, 
Printre plete răsfirate ca un călător, 
Să șoptesc în glas de doină 
Că și mâine va fi un viitor de pomină. 

     Oamenii se uită în zare,
     Dar mă văd în depărtare, 
     Mijind ochii a disperare: 
     Plouă fără încetare... 

                                  Dar de-ar ști și ei, 
                                  Că picurii de ploaie 
                                  Vin cu ascultare 
                                  De la Dumnezeu Cel Mare, 

                                                 N-ar fi mirare să se bucure 
                                                 De-o horă în stropi mărunți 
                                                 Alintată peste punți 
                                                 Și să spună:                            
                                                 Binecuvântată ești tu, PLOAIE!