Sub balcon mi-a înflorit magnolia,
Mi-a înflorit și sufletul și inima,
Iar lacrima a curs de bucuria
Ce învăluia cerul în toată lumina!
Bucuria era mai glorioasă
Când iubirea prindea viață.
Se asemăna cu salcia pletoasă
Chiar de era prinsă în fir de ață.
Bucurie era și împrejur...
Haos, zarvă mare printre oameni,
Mirosind a cozonaci în jur,
Ei se pregăteau să cânte în arvuni!
Doamne, unde ești Tu oare?!
Să cultivi o sămânță a răbdării
Să nu mai ducem poveri în spinare
Și să ne adâncim în umbre ale Pătimirii.
Dă-ne un gram de bunătate
Să vedem ale tale dulci ființe
Și să ne împlinim de seninătate,
Să iubim deschis spre Septuaginte!
Dăinuiește și-n a noastră conștiință
Să purtăm cu drag al Tău suspin
Și să ne închinăm cu căință
Că odinioară ti-am fost cumplit spin...
(12 aprilie 2015, 04:50)
