Ce poate fi mai frumos
Decât să-ți auzi liniștea sufletului
Cum zornăie în susur de apă,
În amurgul pădurii...
Cum urlă bocetul trist al disperării
Și cum se sufocă
În seninul razelor din frunze...
Zburdă, fericire,
Liberă prin poieni.
Adapă-ți setea în hău
De cânt de păsărele.
Zâmbește zilei de azi,
Căci cea de ieri a murit
Și învie pacea
Ce o respiri acum
Spre foșnete de vreascuri!
Reaprinde chiar și nestatornicia
Și închircește-o bine
În credință, speranță și dăruire.
Bucură-te, suflete!
Inspiră adânc și cu evlavie!
(24.06.2015, 10:28)
