Și lacrimi nu ar mai curge pe obraz,
S-ar stinge totul într-o răsuflare
Și-ar adormi întru visare.
De-ar plânge și îngerii cu mine,M-aș tăvăli spre dulcea beatitudine.
Umăr lângă umăr am dănțui
Și am zbura spre zări pustii.
Dar așa în negrul amar
Îți îneci destinul avar
Și arunci în tăvălugul jalnic
Un chip scrijelit zăbavnic.
În stele tu mai crezi cu ardoare,
Dar miroși a disperare...
Urli în hăuri alungite
Și de dor nesfârșite...
(30 decembrie 2015, 23:50)
