Dacă mâine...

Dacă mâine nu ar fi azi
Și lacrimi nu ar mai curge pe obraz,
S-ar stinge totul într-o răsuflare
Și-ar adormi întru visare.

De-ar plânge și îngerii cu mine,
M-aș tăvăli spre dulcea beatitudine.
Umăr lângă umăr am dănțui
Și am zbura spre zări pustii.

Dar așa în negrul amar
Îți îneci destinul avar
Și arunci în tăvălugul jalnic
Un chip scrijelit zăbavnic.

În stele tu mai crezi cu ardoare,
Dar miroși a disperare...
Urli în hăuri alungite
Și de dor nesfârșite...

(30 decembrie 2015, 23:50)

Iureș în tornadă

Aștept tornada să se sfârșească,

Aștept primăvara câmpenească,

Aștept și iar aștept

Când tot ce-i sumbru

O să se năruiască.

Aștept un cer senin

Cu rouă de trufie-n gene,

Iar fluturi să roiască

În jurul razelor plăpânde

Și să dăinuie pe a mea frunte

Într-un curcubeu solistic

De bucurii de primăveri.

Iar când ceața o să dispară

Din troieni și fulgi,

Să cern răzleț și agale

Un chip divin

Cu surâs infirm,

Dar plin de pace și senin!

(22 noiembrie 2015, 23: 30)

Veșnicia din Mâine

Chiar de azi nu există...

Mâine poate fi...!

Din iubire pentru mine,

Din iubire pentru tine,

Hai să naștem veșnicia,

Să îmbătăm hulpav amorul

Și să încuiem deopotrivă mosorul...

Mosorul tainic tors

În fire de mătase de dor...

Să împărțim o clipă în două...

Ori poate într-una s-o trăim,

Căci numai noi o știm!

(15 noiembrie 2015, 23: 48)

Zdrențe de suflet

Gând la gând

Și voce în voce

Doar altminteri se desparte,

 Se întretaie în privire

Și se sperie de amăgire.

Însă vântul cel șăgalnic

Îi adună visele tainic

Și se joacă frenetic

În părul ei bezmetic.

Pentru că și stelele

S-au vorbit între ele

Să-i împletească luminos,

Printre șuvițe aurite,

O cunună de dorințe

Parfumate, colorate,

În speranțe adunate.

Dar te întrebi tu oare?

Câte vise i s-au spulberat în zare?!

O să vezi un suflet zdrențuit

Și de ”gloanțe” omenești găurit

Căci și tu ai fost acel trecător

Ce a fost la fel de înșelător

Și i-a ars cu nepăsare

Acea urmă de visare...

(3 octombrie 2015, 23: 30)

Cânt în doi

Un atuu s-a strecurat în palmă,

Dar se prinde în năframă

Și când umblă mai bezmetic,

Se agață în părul ei, frenetic.

Crede că-i loc de zăbavă

Printre rânduri de șuvițe

Și prin versuri de poem amorezat,

El îi încântă auzul prin glas botezat.

Ciripit de păsărele îi adună

Și din dragoste, ei răsună

O doină șoptită în pas vioi,

Căci dulce se împletește graiul în doi!

(12.08.2015, 05: 07)