Gând la gând
Și voce în voce
Doar altminteri se desparte,
Se întretaie în privire
Și se sperie de amăgire.
Însă vântul cel șăgalnic
Îi adună visele tainic
Și se joacă frenetic
În părul ei bezmetic.
Pentru că și stelele
S-au vorbit între ele
Să-i împletească luminos,
Printre șuvițe aurite,
O cunună de dorințe
Parfumate, colorate,
În speranțe adunate.
Câte vise i s-au spulberat în zare?!
O să vezi un suflet zdrențuit
Și de ”gloanțe” omenești găurit
Căci și tu ai fost acel trecător
Ce a fost la fel de înșelător
Și i-a ars cu nepăsare
Acea urmă de visare...
(3 octombrie 2015, 23: 30)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu