Inimă pribeagă

De ce te lupți tu, inimă,

Când știi că nu ai scăpare?

De ce te zbați în valuri pătimașe de dor?

De ce adormi cu suspin în vise?

Oare crezi că doar în beznă poți trăi?

Smulge-ți carcasa îngenuncheată în adâncuri reci

Și zburdă pe plaiuri cu iz de amor,

Trântește frica în hău și aruncă-te înspre ecou!

(27 august 2014, 19:30)

Zbor umbrit printre stele

Somnul mi s-a dezgolit cumplit
Printre genele-mi alipite ce se desprind amar,
Cu ochii mici ce străluceau printre stele,
Unde doar urechile se mai încăpâțânau a crede glasuri de greieri.

Bucuria se simțea din priviri
Căci îmi dezmierda trupul timid,
Iar umbra îndepărtată din lună
Apărea pe cerul înstelat și mă încălzea arogant.

Umbre din întuneric mă speriau din plin,
Dar eu le-am stins în flacără de scrum,
Și apoi m-am învăluit în lumină.
Atunci pacea din suflet n-a mai clipit înfricoșată!

(26.08.2014, 00: 30)