Printre genele-mi alipite ce se desprind amar,
Cu ochii mici ce străluceau printre stele,
Unde doar urechile se mai încăpâțânau a crede glasuri de greieri.
Bucuria se simțea din priviri
Căci îmi dezmierda trupul timid,
Iar umbra îndepărtată din lună
Apărea pe cerul înstelat și mă încălzea arogant.
Umbre din întuneric mă speriau din plin,
Dar eu le-am stins în flacără de scrum,
Și apoi m-am învăluit în lumină.
Atunci pacea din suflet n-a mai clipit înfricoșată!
(26.08.2014, 00: 30)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu