Ninge peste suflet,
Ninge aburind peste hornuri de săteni,
Ninge peste visele din omenie
Și îngheață agale sufletele oamenilor.
De-ar fi să trec prin pădurea de argint,
Tot mai cald mi-ar fi în străfundurile ei,
Căci în lume nu e loc și pentru Prunc.
Tot mai liniște și pace te cuprinde în adâncul ei.
De-aș putea să trec în zbor
Peste inima lor,
Aș presăra în fulgi
Un strop de neam și unitate...
Dar așa sunt biet muritor
Și nu ajung la inima lor...
(30.12.2014, 13:12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu