Smerenie și iubire

Azi în microbuzul vieții,

Am întâlnit o bătrânică mititică...

Binecuvântată cum era,

Șoferul opri ușor în deal

Și apoi coborând sfios,

Se duse grăbit înspre ea

Să-i zică că poate urca și ea.

Fericită, ea urcă bunăoară

Și cu binețe o întâmpinară

Toți acei călători prin viață.

Unul o îndrumă spre un loc în spate,

Altul grijuliu o atenționă:

„Aveți grijă!

Vi s-a desfăcut o săndăluță!”

Și-apoi, în anii bătrâneții,

După ce dezmeticise cuvintele

În al dânsei surd auz,

Nu se neliniști deloc

Fiindcă biata o lăsase așa,

Pentru a nu-i pricinui durere.

Însă ea la toți le mulțumi frumos

Și apoi Îl slăvea pe Hristos!

Mie însă inima îmi tresălta,

Căci mai există bunătate!

Și speranța îmi ardea victorios

Că mai pot fi sfinți pe al nost” pământ glorios!

 (26.05.2015 , 07:45)

Îndemn

Perindă-ți mâna înspre mâna mea,

Pătrunde-mi bucle de păr în ale tale brațe,

Și apoi să zburdăm spre ceruri abrupte!

Umple-ți visele de porumbei de pace

Și alungă orice tristețe spre hăuri adânci!

Visează cu mine o noapte întreagă

Și adormi cu mine înspre amurg!

Să visăm nebuni de amândoi

Și să nu ne mai săturăm să fim doi!

Prinde-mi buzele pe veci în inima ta,

Iar ochii-mi setoși tu nu mi-i uita!

Sărută-mi apăsat si fruntea

Ca să-ți fiu aproape

Și apoi tu nu te mai întreba

Căci eu sunt fericita ta!

(18.05.2015, 19: 35)

Zi de soare

Scăldată în apus și blândă în privire,
Taina și-o ascunde în orice plăsmuire
Și de crezi că e orbită spre visare,
Te înșeli! E adâncită în noaptea târzie!


Iar când vine dimineața,
Ea îți licărește în față,
Căci o nouă zi senină iar veni
Și te îmbie în mângâieri de soare.


Azi se adună gloata în ciripeli
Și te aruncă-n joc de porumbei!
Biruința primei seri e mult mai falnică
Și dorești cu ardoare să fie zilnică.


Tu nu te îngrijora prea tare
Căci în plină zi de soare
Bucuria e în raze
Și în suflet îți sădește sentiment de floare...

(12.05.2015, 13:40)