Azi în microbuzul vieții,
Am întâlnit o bătrânică mititică...
Binecuvântată cum era,
Șoferul opri ușor în deal
Și apoi coborând sfios,
Să-i zică că poate urca și ea.
Fericită, ea urcă bunăoară
Și cu binețe o întâmpinară
Toți acei călători prin viață.
Unul o îndrumă spre un loc în spate,
Altul grijuliu o atenționă:
„Aveți grijă!
Vi s-a desfăcut o săndăluță!”
Și-apoi, în anii bătrâneții,
După ce dezmeticise cuvintele
În al dânsei surd auz,
Nu se neliniști deloc
Fiindcă biata o lăsase așa,
Pentru a nu-i pricinui durere.
Însă ea la toți le mulțumi frumos
Și apoi Îl slăvea pe Hristos!
Mie însă inima îmi tresălta,
Căci mai există bunătate!
Și speranța îmi ardea victorios
Că mai pot fi sfinți pe al nost” pământ glorios!
(26.05.2015 , 07:45)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu