Pasărea cerului sunt eu...

Și da, azi sunt pasărea cerului,
Zbor liber în nori cu gheață,
Mă topesc în aripile neantului
Și respir un aer înalt de viață.

Mă bucur în zbor lin
Să văd că nu-i de șagă
Să mă înalț spre culmi în declin.
Dar am o idee vagă!

Să mă arunc în neștire,

Să uit de mine,

Să fiu senină-n zare

Și să zâmbesc când nu mi-e bine!

Pot atinge raze de soare,

Pot simți picuri calzi de ploaie,

Dar totuși nu-i de mirare

Căci văd și curcubeul cum se îndoaie.

Doamne, câtă bucurie pot avea

În pieptu-mi golit de vise aievea

Pentru că cerul mă îmbrățișa adesea

Și îmi șoptea serafic:

Bine ai venit, iubirea mea!

(1.07.2015, 19:13)