Fiu de amăgire

 

Mă gândesc de ce apari

Și tot dispari din mintea mea?

Alergi prin vise

Și îmi dărâmi speranțe,

Apoi revii și mă ridici!

Oare ești tu fiu de amăgire?

Ori poate vrei să-mi spinteci dintre gânduri?

Alinare nu-ți găsesc dinspre nicăieri

Însă de-ai fi venit și ieri

Ți-aș fi găsit același sens.

Eu totuși cred că între noi

Mai este rost de niscaiva război.

Asta până s-or afla unite cele două mâini

Nu în taină, nici în vise,

Ci prin degete stinse împreună între ele...

E firesc!


(25.09.2013, 00:20)