Zbieră timid și adânc
În amurgul de scăldat...
Apuse și ultima speranță!
I-o fură un dor hain!
Ce nedreptate cruntă!
Fărâmă de speranță!
Infimă, dar totuși a lui.
Sufletul amăgit în vâltoarea viselor
Se retrase pustiu
Să-și trăiască amarul suspin...
Secătuit de-o ultimă speranță...
(18 ianuarie 2014, 00: 46)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu