Când un suflet mare e gonit
Și purtat de colo colo
De parcă nu și-ar găsi locul acolo.Dar ce te faci tu, omule netrebnic?
Când rănești mâna care te-a hrănit?
Cum ai să ajungi
Și cui ai să te plângi?
Ai să ajungi și tu cu anii
Și ai să fii purtat din gară în gară
Ca pe un sărman pachet lipsit de destinație
Fără niciun pic de admirație.
Goi și triști sunt ochii uscați de bătrânețe,
Însă sunt curați de dragoste și blândețe,
Că de-ai fi văzut tu om hain
Ai fi învățat din plin.
Lecția de viață de te-a mustrat deplin
Fii atent și ia aminte
Că un suflet mare te-a călăuzit mereu
Și tu ai uitat să-l prețuiești.Prins în firul vieții,
Amețit de timp și cele lumești,
Ai și uitat că ne simte și ne vede
Însuși Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu