Zboară cu gândul în adâncul munților
Căci cu roșieticul soare ești împăcat,
Iar trupul îți rămâne ancorat pe pământ
Căci și sufletu-ți este contopit cu el.
Azi simți și răcoarea blândă
Dintr-o primăvară adormindă
Care îți sărută somnul...
Ce înflorește înspre seară.
Binevestitorul îți șoptește
Într-un glas de rămurele:
Și tu și timpul
Sunteți musafirii primăverii!
(13 martie 2014, 18:42)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu