Trebuie să știm a muri.
Măcar în clipa ce va să vieSă știm că suntem lutuiți din noroaie.
Noroaie serbezi în gustare,
Dar ele sunt dulci spre înfrânare.
Mâluri ce sunt alipite peste trup
Ne mai secătuie pe dedesubt.
Mă gândesc că albim prea rar în fața morții
Și tresărim prea des în fața sorții
Ce ne îndeamnă să păcătuim
Că oricum viața e un chin.
Alege să zâmbești unui soare
Ce răsare în a ta inimă
Și nu uita că viața trecătoare
Nu e poteca spre Calea Vieții nemuritoare.
(20 martie 2014, 16:49)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu