- ZIUA DE IERI -

Nici noi n-am mai rămas,
Nici vântul ce zbiera în mijlocul haos,
Nici picuri de ploi mărunte,
Doar amurgul unui vis de punte.

Ce stranie mi-e amintirea
Și ucigașă în dorul aievea
O ploaie mi se zbate în piept,
Iar în sânge curg gânduri neîntrerupt.

Au doară n-a fost azi
Clipa viselor pierdute?
Sau doar o tainică amară amăgire?
Totuși gesturi de ploaie te inundă?!

Ori nu-ți dau pace
Și-n tăcerea nopții optice,
Te alungă într-o mare cacealma
Pe sub paie mistuitoare.

Mi se pare ori n-ai vrut
Să vii în zare
Să salvezi o ultimă scăpare
De licori de apă fermecate.

Chiar și clipa ce a fost
Nu a fost de mic folos,
Căci un strop de ploaie în vânt
Ți-a dat un ultim cuvânt.
 
Atunci un șuierat în vânt
Să aud în glas de dimineață
Printr-un porumbel lângă fereastră:
Noi de ce n-am mai rămas?

(16 martie 2014, 23:06)