Pocăință

Scăldat-am păcatele în adâncul iadului

Și mai aprig s-au aprins,

Scânteie de virtuți se depărtau șiroaie,

Candela de bunătate pâlpâind a suferință,

Unde ești Tu, Doamne, să mă lepezi de păcate?

Spală-mi fruntea schimonosită în amare tânguieli,

Căci a venit și Ziua Sfintei Tale Învieri.

Fie-ți milă și de-a mea râvnită mântuire

Și mă curăță de nedreptate.

Doamne, fă-mă vrednic de al Tău Scump Cin,

Și mă scutură iar de aceleași haine prăfuite de păcate.

Dă-mi să beau din Dulcea Puritate ca să nu însetez pe veci

Și nu privi la al meu pahar de venin ce ți-am dăruit necontenit,

Umple-mi inima cu al Tău Dar și deschide a ei umilă fereastră

Spre izvoare limpezi de senin duhovnicesc.

Iartă-mă a mia oară, căci știu că voi greși ca întâia oară,

Ia-mă Tu de mână și mă învăluie cu iubire părintească,

Și cu dor eu mă voi aduna în fărâme de păcate,

Să-ți aduc prinos și laude căci azi sunt fiica Ta!

(17 aprilie 2014, 22:20)