Împotrivă

N-am vrut să-ți fiu ardoare pe fruntea-ți obosită,

Am dorit să-ți fiu paloare pe obraz lipită.

N-am vrut să-ți umbresc un gând,

Dar am dorit să mă strecor râzând!

N-am vrut să-ți picur trupul ceruit...

Aș fi vrut doar să-ți șoptesc un dor vlăguit.

N-am vrut să-ți răpesc din brume de fericire,

Ci am dorit să-ți fiu altar de bucurie!

N-am dorit nici să fiu izgonitor,

Dar am pierdut lupta asupritor.

Și-am învățat în toate iscusința

De a dăinui cu prisosința!

(12.01.2015, 00: 23)

Dorință și dor

Ninge peste suflet,

Ninge aburind peste hornuri de săteni,

Ninge peste visele din omenie

Și îngheață agale sufletele oamenilor.

De-ar fi să trec prin pădurea de argint,

Tot mai cald mi-ar fi în străfundurile ei,

Căci în lume nu e loc și pentru Prunc.

Tot mai liniște și pace te cuprinde în adâncul ei.

De-aș putea să trec în zbor

Peste inima lor,

Aș presăra în fulgi

Un strop de neam și unitate...

Dar așa sunt biet muritor

Și nu ajung la inima lor...

(30.12.2014, 13:12)

Inimă pribeagă

De ce te lupți tu, inimă,

Când știi că nu ai scăpare?

De ce te zbați în valuri pătimașe de dor?

De ce adormi cu suspin în vise?

Oare crezi că doar în beznă poți trăi?

Smulge-ți carcasa îngenuncheată în adâncuri reci

Și zburdă pe plaiuri cu iz de amor,

Trântește frica în hău și aruncă-te înspre ecou!

(27 august 2014, 19:30)

Zbor umbrit printre stele

Somnul mi s-a dezgolit cumplit
Printre genele-mi alipite ce se desprind amar,
Cu ochii mici ce străluceau printre stele,
Unde doar urechile se mai încăpâțânau a crede glasuri de greieri.

Bucuria se simțea din priviri
Căci îmi dezmierda trupul timid,
Iar umbra îndepărtată din lună
Apărea pe cerul înstelat și mă încălzea arogant.

Umbre din întuneric mă speriau din plin,
Dar eu le-am stins în flacără de scrum,
Și apoi m-am învăluit în lumină.
Atunci pacea din suflet n-a mai clipit înfricoșată!

(26.08.2014, 00: 30)

Chemare și suspin

Dimineață m-am trezit suspinând cu dor de rouă,

Cu dor de soare-n brațe ursuze,

Morocănoase și leneșe în târziul dimineții.

Umblând cu tălpile goale în covor de iarbă,

Am trezit sufletu-mi somnambul,

Ce umbla în pierzarea din noapte.

Seninul dimineții îmi parfuma îmbietor 

Chipu-mi palid și odios în patimi.

Dar totuși am îndrăznit să spun:

Buna dimineața, lume!

  (20 Mai 2014, 13: 57)