Pace lăuntrică

Tainic mă învăluie pacea din biserică, 

Liniștea îngerilor se aude în glas șoptit,

Iar Hristos mă privește.

Eu sunt mică, neînsemnată,

Însă El e Atotputernic 

Și mă acoperă cu dragostea Lui nemăsurată.

Încerc să sorb spre veșnicie 

Aceste clipe serafice,

Dar păcatele-mi mari le înăbușă treptat.

Curând va veni și clipa

Când mă va arunca din nou

În neantul iadului de zi cu zi....

23 august 2012- 19: 55

MÂNGÂIERI DE PLOAIE
(12.08.2012, 23:45)

Mi-aș dori să fiu ploaia caldă de vară, 
Să ating umerii omenirii 
Să-i dau de înțeles prin mângâiere 
Că totul e bine. 

Și-aș vrea să mă strecor, 
Printre plete răsfirate ca un călător, 
Să șoptesc în glas de doină 
Că și mâine va fi un viitor de pomină. 

     Oamenii se uită în zare,
     Dar mă văd în depărtare, 
     Mijind ochii a disperare: 
     Plouă fără încetare... 

                                  Dar de-ar ști și ei, 
                                  Că picurii de ploaie 
                                  Vin cu ascultare 
                                  De la Dumnezeu Cel Mare, 

                                                 N-ar fi mirare să se bucure 
                                                 De-o horă în stropi mărunți 
                                                 Alintată peste punți 
                                                 Și să spună:                            
                                                 Binecuvântată ești tu, PLOAIE!

Sete de Tine, Doamne...

Nu mă satur de Tine, Doamne

Vreau să fii lângă mine mereu
Mi-e atât de sete de Tine
Și obosesc fără Tine.
Simt nevoia de a fi cu Tine
Și întru voia Ta.
Doamne, Tu nu mă lăsa
Dacă eu uit adesea de Tine
Ocrotește-mă sub aripa Ta
Și lasă-mă să fiu fiica Ta
Cea neîndemânatică, dar care Te iubește.
În rătăcirile mele, Tu, Doamne
Luminează-mi Calea
Să mă ridic și să Te găsesc,
Să fiu veșnic a Ta fiică...

Toamna din suflet

Adânc adorm și stelele,

În jur e totul gol și negru,

Păsări adormite clipesc din aripi

Spre al veșnicului pustiu.

Și adorm în visare

Clinchetele de amurg,

Iar rănile pământului

Gem a disperare.

Și câtă frumusețe se ascunde

În umbra brazilor bătrâni,

Deși doar frunzele gălbui

Se unduiesc făloase peste drum.

Vântul dănțuiește în dezordine

Și frânturi de nor

Rostesc in cor

Ploi veștede în noi.

Doar un glas demonic

Se mai aude râzând

Căci răpită a fost

Și struna porumbeilor.

Soarele, trist și el, răsare...

A murit...

A murit...

Însuflețirea din oameni.

10.10.2010 -14:46

Mă înec în noianul de gânduri, dar încerc să mă salvez printr-o infamă idee. Salvată, încerc să respir, dar deodată cade asupra mea piatra deznădejdii și mă afundă în adâncul plângerii amare și neîncetate. Încerc să descopăr cauza plângerii, dar îmi apare triumfător sensul vieții și mă salvează, nu pentru totdeauna, dar cel puțin pot savura din plin clipa aceasta atât de dulce și adulmecătoare. Acum pot trăi pentru o clipă cu gândul la Dumnezeu, acum pot gândi veșnic la Dumnezeu, acum Dumnezeu mă poate îndruma mereu. Eu sunt doar o piesă mișcătoare care poate cădea oricând în oceanul de sulf și gata oricând să ruginească, dar totuși Dumnezeu mă iubește și mă ajută să nu ajung la piese vechi. Când și când mi se deschide cu multă "dragoste" și sete poarta nefericitelor piese vechi, iar eu alunec cu bucurie crezând că acolo e fericirea. Aproape fiind de poarta care vrea să muște din înfricoșatul meu trup și sărmanul meu suflet, mă trezesc și revin în lumea faptelor bineplăcute lui Hristos încercând să le savârșesc mai îndeaproape.

26 februarie 2009