Dacă mâine...

Dacă mâine nu ar fi azi
Și lacrimi nu ar mai curge pe obraz,
S-ar stinge totul într-o răsuflare
Și-ar adormi întru visare.

De-ar plânge și îngerii cu mine,
M-aș tăvăli spre dulcea beatitudine.
Umăr lângă umăr am dănțui
Și am zbura spre zări pustii.

Dar așa în negrul amar
Îți îneci destinul avar
Și arunci în tăvălugul jalnic
Un chip scrijelit zăbavnic.

În stele tu mai crezi cu ardoare,
Dar miroși a disperare...
Urli în hăuri alungite
Și de dor nesfârșite...

(30 decembrie 2015, 23:50)

Iureș în tornadă

Aștept tornada să se sfârșească,

Aștept primăvara câmpenească,

Aștept și iar aștept

Când tot ce-i sumbru

O să se năruiască.

Aștept un cer senin

Cu rouă de trufie-n gene,

Iar fluturi să roiască

În jurul razelor plăpânde

Și să dăinuie pe a mea frunte

Într-un curcubeu solistic

De bucurii de primăveri.

Iar când ceața o să dispară

Din troieni și fulgi,

Să cern răzleț și agale

Un chip divin

Cu surâs infirm,

Dar plin de pace și senin!

(22 noiembrie 2015, 23: 30)

Veșnicia din Mâine

Chiar de azi nu există...

Mâine poate fi...!

Din iubire pentru mine,

Din iubire pentru tine,

Hai să naștem veșnicia,

Să îmbătăm hulpav amorul

Și să încuiem deopotrivă mosorul...

Mosorul tainic tors

În fire de mătase de dor...

Să împărțim o clipă în două...

Ori poate într-una s-o trăim,

Căci numai noi o știm!

(15 noiembrie 2015, 23: 48)

Zdrențe de suflet

Gând la gând

Și voce în voce

Doar altminteri se desparte,

 Se întretaie în privire

Și se sperie de amăgire.

Însă vântul cel șăgalnic

Îi adună visele tainic

Și se joacă frenetic

În părul ei bezmetic.

Pentru că și stelele

S-au vorbit între ele

Să-i împletească luminos,

Printre șuvițe aurite,

O cunună de dorințe

Parfumate, colorate,

În speranțe adunate.

Dar te întrebi tu oare?

Câte vise i s-au spulberat în zare?!

O să vezi un suflet zdrențuit

Și de ”gloanțe” omenești găurit

Căci și tu ai fost acel trecător

Ce a fost la fel de înșelător

Și i-a ars cu nepăsare

Acea urmă de visare...

(3 octombrie 2015, 23: 30)

Cânt în doi

Un atuu s-a strecurat în palmă,

Dar se prinde în năframă

Și când umblă mai bezmetic,

Se agață în părul ei, frenetic.

Crede că-i loc de zăbavă

Printre rânduri de șuvițe

Și prin versuri de poem amorezat,

El îi încântă auzul prin glas botezat.

Ciripit de păsărele îi adună

Și din dragoste, ei răsună

O doină șoptită în pas vioi,

Căci dulce se împletește graiul în doi!

(12.08.2015, 05: 07)

Pasărea cerului sunt eu...

Și da, azi sunt pasărea cerului,
Zbor liber în nori cu gheață,
Mă topesc în aripile neantului
Și respir un aer înalt de viață.

Mă bucur în zbor lin
Să văd că nu-i de șagă
Să mă înalț spre culmi în declin.
Dar am o idee vagă!

Să mă arunc în neștire,

Să uit de mine,

Să fiu senină-n zare

Și să zâmbesc când nu mi-e bine!

Pot atinge raze de soare,

Pot simți picuri calzi de ploaie,

Dar totuși nu-i de mirare

Căci văd și curcubeul cum se îndoaie.

Doamne, câtă bucurie pot avea

În pieptu-mi golit de vise aievea

Pentru că cerul mă îmbrățișa adesea

Și îmi șoptea serafic:

Bine ai venit, iubirea mea!

(1.07.2015, 19:13)

Efemeră prin bucurie

Ce poate fi mai frumos

Decât să-ți auzi liniștea sufletului

Cum zornăie în susur de apă,

În amurgul pădurii...

Cum urlă bocetul trist al disperării

Și cum se sufocă 

În seninul razelor din frunze...

Zburdă, fericire,

Liberă prin poieni.

Adapă-ți setea în hău

De cânt de păsărele.

Zâmbește zilei de azi,

Căci cea de ieri a murit

Și învie pacea

Ce o respiri acum

Spre foșnete de vreascuri! 

Reaprinde chiar și nestatornicia

Și închircește-o bine

În credință, speranță și dăruire.

Bucură-te, suflete!

Inspiră adânc și cu evlavie!

(24.06.2015, 10:28)

Părintelui Justin...

Am venit părinte să îți cer

În umilă rugăciune,

Bunătate de vei vrea,

Să-mi sădești în suflet ponegrit

Și să fereci prin smerenie,

O adâncă bucurie

Ce s-o dăruiesc cu mărinimie!

Tu părinte, nu uita de mine

Când la Hristos te-ai înfățișa

Și vorbește-I și de mine,

Un scuipat de tină

Într-o lume de netihnă!

(23.06.2015 , 19:48)

Bucurie senină

Seninul din privire

Se citește pe buze

Și se adulmecă în șoapte

Trandafirii de fel,

Dar zguduitoare pentru suflet.

Trăiești prin vise,

Te răstorni prin speranțe

Și crezi deopotrivă

Că există bucurie.

Și apoi...

Tu te scuturi de răutate

Și azvârli în zare

Spre pădurea cutremurătoare

O vietate de lumină asurzitoare!

(17.06.2015, 14:35) 

Smerenie și iubire

Azi în microbuzul vieții,

Am întâlnit o bătrânică mititică...

Binecuvântată cum era,

Șoferul opri ușor în deal

Și apoi coborând sfios,

Se duse grăbit înspre ea

Să-i zică că poate urca și ea.

Fericită, ea urcă bunăoară

Și cu binețe o întâmpinară

Toți acei călători prin viață.

Unul o îndrumă spre un loc în spate,

Altul grijuliu o atenționă:

„Aveți grijă!

Vi s-a desfăcut o săndăluță!”

Și-apoi, în anii bătrâneții,

După ce dezmeticise cuvintele

În al dânsei surd auz,

Nu se neliniști deloc

Fiindcă biata o lăsase așa,

Pentru a nu-i pricinui durere.

Însă ea la toți le mulțumi frumos

Și apoi Îl slăvea pe Hristos!

Mie însă inima îmi tresălta,

Căci mai există bunătate!

Și speranța îmi ardea victorios

Că mai pot fi sfinți pe al nost” pământ glorios!

 (26.05.2015 , 07:45)

Îndemn

Perindă-ți mâna înspre mâna mea,

Pătrunde-mi bucle de păr în ale tale brațe,

Și apoi să zburdăm spre ceruri abrupte!

Umple-ți visele de porumbei de pace

Și alungă orice tristețe spre hăuri adânci!

Visează cu mine o noapte întreagă

Și adormi cu mine înspre amurg!

Să visăm nebuni de amândoi

Și să nu ne mai săturăm să fim doi!

Prinde-mi buzele pe veci în inima ta,

Iar ochii-mi setoși tu nu mi-i uita!

Sărută-mi apăsat si fruntea

Ca să-ți fiu aproape

Și apoi tu nu te mai întreba

Căci eu sunt fericita ta!

(18.05.2015, 19: 35)

Zi de soare

Scăldată în apus și blândă în privire,
Taina și-o ascunde în orice plăsmuire
Și de crezi că e orbită spre visare,
Te înșeli! E adâncită în noaptea târzie!


Iar când vine dimineața,
Ea îți licărește în față,
Căci o nouă zi senină iar veni
Și te îmbie în mângâieri de soare.


Azi se adună gloata în ciripeli
Și te aruncă-n joc de porumbei!
Biruința primei seri e mult mai falnică
Și dorești cu ardoare să fie zilnică.


Tu nu te îngrijora prea tare
Căci în plină zi de soare
Bucuria e în raze
Și în suflet îți sădește sentiment de floare...

(12.05.2015, 13:40)

Înviere

Sub balcon mi-a înflorit magnolia,

Mi-a înflorit și sufletul și inima,

Iar lacrima a curs de bucuria

Ce învăluia cerul în toată lumina!

Bucuria era mai glorioasă

Când iubirea prindea viață.

Se asemăna cu salcia pletoasă

Chiar de era prinsă în fir de ață.

Bucurie era și împrejur...

Haos, zarvă mare printre oameni,

Mirosind a cozonaci în jur,

Ei se pregăteau să cânte în arvuni!

Doamne, unde ești Tu oare?!

Să cultivi o sămânță a răbdării

Să nu mai ducem poveri în spinare

Și să ne adâncim în umbre ale Pătimirii.

Dă-ne un gram de bunătate

Să vedem ale tale dulci ființe

Și să ne împlinim de seninătate,

Să iubim deschis spre Septuaginte!

Dăinuiește și-n a noastră conștiință

Să purtăm cu drag al Tău suspin

Și să ne închinăm cu căință

Că odinioară ti-am fost cumplit spin...

(12 aprilie 2015, 04:50)

Anonimat

Vreau să te privesc din umbră

Și să-ți fiu consoartă din lumină,

Să te perind în amurg

Și să-ți pătrund în ultim gând.

Mai dă-mi un suflu în privire

Și o să strălucesc cu ochi de apă vie.

Dă-mi să gust dulceața din rouă

Și o să mă pierd printre stânci de apă azurie.

Cerul să ne fie martor

Printre reci feline ale verii

Că și azi suntem doi ”senini de colț” .

(14.02.2015)

Zi de duminică

Se cuvine azi să-Ți mulțumim,
Dar noi nici porunca n-o împlinim!
Flămânzim de fapte bune
Și ne golim sufletele în arvune!

Putreziciunea noi o înflorim
Și mucegaiul greu îl dezlipim.
Raiul noi mult îl râvnim,
Dar în păcate multe lenevim.

Când biserica e plină,
Mintea trează nu o mai simțim,
Căci de gânduri ea e plină
Și cu miros de tămâie tot nu ne trezim!

Doamne, toarnă în noi un strop de seninătate!
Să fim buni și iubitori,
Și un firicel de blândețe dacă se poate
Și poate om fi mulțumitori în toate!

(18.01.2015, 19:53)

Barca Vieții

Călătorim în aceeași barcă,
Dar nu toți avem aceeași soartă.
Unii se afundă în mâluri lunecoase,
Alții se înalță către ceruri luminoase!

Mulți se ceartă în derivă,
Când pe barcă sunt deopotrivă.
Frați de cruce ei nu sunt,
Dar pe Dumnezeu îl au în gând.

Barca mult se clatină,
Căci cu rău se macină,
Binele nu mai sporește,
Dar ura tot mai mult înflorește!

Fraților, fiți voi îngăduitori!
Doar așa veți deschide încuietori
Ale Inimii mărețe
Și veți sălășlui în ale Sale Brațe!

(17.01.2015, 10:03)

Mreje în adânc

Un suflet ce te caută în zadar,

Un suflet ce arde în miraje,

Un suflet ce urlă a ghețar

Și se afundă tot mai tare.

Bucurie îți exprimă

Și te alungă în declin,

Căci și azi e o spaimă

Ce-o trăiește ea din plin.

 Alungă-i visele naive

Și te-aruncă în dorul ei,

Dar nu prin lupți meschine,

Ci doar prin mângâieri.

(11.01.2015, 22: 07)

Flori de suflet

Nici nu mai țin minte primăvara din sufletul ei,

Și e mult mai bine așa,

Căci astfel nu te mai caută prin iluzii.

Altele-s sortite să înflorească în grădina mea,

Grădină plină de foșnete în asfințit.

Primăvăratic îți zboară gândul

Și iar o cauți cu ochi flămânzi

Prin zumzet de gărgărițe

Care încotro zboară...iluzoriu!

(12.01.2015, 00:11)

Împotrivă

N-am vrut să-ți fiu ardoare pe fruntea-ți obosită,

Am dorit să-ți fiu paloare pe obraz lipită.

N-am vrut să-ți umbresc un gând,

Dar am dorit să mă strecor râzând!

N-am vrut să-ți picur trupul ceruit...

Aș fi vrut doar să-ți șoptesc un dor vlăguit.

N-am vrut să-ți răpesc din brume de fericire,

Ci am dorit să-ți fiu altar de bucurie!

N-am dorit nici să fiu izgonitor,

Dar am pierdut lupta asupritor.

Și-am învățat în toate iscusința

De a dăinui cu prisosința!

(12.01.2015, 00: 23)

Dorință și dor

Ninge peste suflet,

Ninge aburind peste hornuri de săteni,

Ninge peste visele din omenie

Și îngheață agale sufletele oamenilor.

De-ar fi să trec prin pădurea de argint,

Tot mai cald mi-ar fi în străfundurile ei,

Căci în lume nu e loc și pentru Prunc.

Tot mai liniște și pace te cuprinde în adâncul ei.

De-aș putea să trec în zbor

Peste inima lor,

Aș presăra în fulgi

Un strop de neam și unitate...

Dar așa sunt biet muritor

Și nu ajung la inima lor...

(30.12.2014, 13:12)